deschide meniu

Galerie imagini (click pentru a mări)

Alba Iulia sportivă

Sportul era o temă de dezbatere în presa locală din deceniile interbelice. Tonul articolelor pendula între decepție și optimism. „Nu știm în primul moment cum să o considerăm, ca temă umoristică, sau tragicomică. Nu credem că ar fi încă în toată România un oraș cu o viață sportivă mai neglijată ca cea din Alba Iulia”. Articolul încărcat de sarcasm apărea în 1924 în ziarul Vestea. Autorul, camuflându-și identitatea sub pseudonimul Dellius (istoric roman din sec. I î.Hr.), era probabil avocatul Simion Vulcu, politician liberal interesat de promovarea sportului în Alba Iulia. Unii autori deplângeau situația în care ani de-a rândul acest domeniu al vieții publice s-a limitat la meciurile de fotbal jucate de elevii Liceului „Mihai Viteazul”. Se va vedea însă că pesimismul lor exclusiv nu era justificat. Sportul local nu era atât de insignifiant și, la urma urmei, un oraș cu 11.000 de locuitori la 1910 și 12.000 la 1930 nu putea concura cu Clujul, Aradul sau Timișoara.

Pe de altă parte, articolele scepticilor nu monopolizau coloanele ziarelor. Existau și reporteri care apreciau meciurile elevilor Liceului „Mihai Viteazul” și care, prezentându-le, ne oferă prilejul să aflăm că în 1923, spre pildă, mai existau echipe de fotbal precum „Victoria” sau „IMTK”. Încă din primii ani ai secolului XX, Alba Iulia dispunea de un pavilion de tenis, complet refăcut în 1927, când i s-a adăugat un al doilea.

Peisajul orașului, sub acest aspect, s-a schimbat radical în 1924. Un articol din Vestea, din luna iulie, saluta inițiativa „tinerimii muncitoare” de a înființa un club care să favorizeze practicarea sporturilor de vară și de iarnă și care să-și ferească astfel membrii de inactivitate și de pierderea timpului prin cafenele. „Sportul din Alba Iulia a reînviat”, proclama titlul unui articol ce relata despre desfășurarea, la 16 august 1924, a adunării de constituire a Clubului Sportiv Muncitoresc din Alba Iulia (CSMA). Probabil în același an s-a trecut la o nouă titulatură, Clubul Sportiv „Unirea”.

În primăvara anului 1927, asociația s-a reorganizat, sub președinția avocatului Simion Vulcu, fost deputat (1922-1926) și viitor prefect al județului Alba, din 1933. Pe lângă cea destinată fotbalului, clubul mai cuprindea secțiuni de tenis, canotaj, gimnastică, atletism, ciclism și înot.

Între cheltuielile mai semnificative, președintele Vulcu le-a consemnat pe cele pentru echipamentul fotbaliștilor, apreciind sprijinul acordat de sucursala locală a Băncii Centrale. Nu ne surprinde faptul că fotbalul a avut partea leului în bugetul și în interesul clubului. Născută într-un mediu muncitoresc, era firesc ca organizația să prefere un sport popular precum fotbalul, fără a ignora însă tenisul sau gimnastica. Această înclinație se conforma de altfel preferințelor publicului. Trezind astăzi mai degrabă sentimente de îngăduință prin aspectul improvizat al echipamentului și al terenului propriu, echipa „Unirea” a anilor ’20 și ’30 ai secolului trecut și-a satisfăcut suporterii prin victorii sau cel puțin prin meciuri frumoase cu formații renumite din epocă.

„Unirea” a avut adversari precum „ATE” Arad (1925), Nitrogen Târnăveni (1925) sau „Jiul” Lupeni (1927). Nu însemna puțin lucru o victorie cu 2-0 împotriva echipei „Șoimii” Sibiu (1927), cu 3-1 în deplasare cu „Sparta” Gherla, sau chiar egalul (2-2) cu „HTV”, echipa campioană a Sibiului (1927).

Alte sporturi cultivate de CS „Unirea” erau mai curând activități de divertisment, dar prin aceasta nu erau mai puțin importante. Putem consemna în această categorie patinajul din iarna anilor 1924-1925 de pe lacul orașului sau „canotajul” practicat din 1927 cu cele șapte bărci, pe același lac.

Orice s-ar spune, apariția clubului a animat viața mondenă a Alba Iuliei. La solicitarea secretarului general Octavian Oreștian, primăria a aprobat folosirea sălii Teatrului „Caragiale” în vederea desfășurării unei serate, la 13 noiembrie 1924. În anul următor, la 17 octombrie, pentru a marca începerea culesului strugurilor, CS „Unirea” a organizat în sala de festivități a hotelului „Europa” o petrecere dansantă cu jocuri de societate, concurs de frumusețe, confetti și serpentine. Taxa de intrare de 25 de lei era destinată rotunjirii veniturilor clubului. Mulțumirile anticipate erau menite să-i stimuleze pe donatorii mai generoși. (V.M.)