deschide meniu

Galerie imagini (click pentru a mări)

Petru Groza la Alba Iulia

În primii ani postbelici, Petru Groza, cel care a condus primul guvern comunist din istoria României, a vizitat Alba Iulia la puţin timp după înfăptuirea reformei agrare din 1945, menită să atragă sprijinul ţărănimii din judeţul Alba. De fiecare dată, discursul său a fost unul în care a îmbinat promisiunile democratice cu practica totalitară, scopul liderului formaţiunii Frontul Plugarilor fiind acela de a instaura o lume nouă. Efectuate într-o perioadă în care comuniştii aveau încă nevoie de adeziunea ţărănimii, cele două vizite făcute de Petru Groza în Alba Iulia, în anii 1946 şi 1947, au fost urmate la mai puţin de doi ani distanţă de începutul colectivizării agriculturii în România, prin care ţăranilor din judeţ le-a fost luat nu numai pământul dat în 1945, ba chiar şi acela primit în urma reformei agrare din 1921.

Deşi Petru Groza nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist Român, fiind preşedintele Frontului Plugarilor, formaţiune politică satelit a comuniştilor, el a rămas din păcate în istoria României cunoscut atât pentru faptul că a prezidat primul guvern comunist din viaţa politică românească, format la 6 martie 1945, cât şi pentru rolul decisiv pe care l-a avut în abdicarea silită a regelui Mihai I, de la 30 decembrie 1947. Născut aproape de Alba Iulia, la Băcia, în actualul judeţ Hunedoara, Petru Groza, prin toată activitatea sa politică postbelică, a contribuit din plin la instaurarea şi consolidarea regimului comunist, caracterizat de nenumărate abuzuri şi ilegalităţi.

Imaginile, surprinse în anii 1946 şi 1947, ni-l înfăţişează pe acesta în perioada în care în România fusese deja instalată o dictatură comunistă, chiar dacă aparenţele lăsau încă impresia existenţei unei democraţii. Realizate la puţin timp după înfăptuirea reformei agrare din 23 martie 1945, cea prin care au fost expropriate mai mult de 1,4 milioane de hectare de pământ, fiind împroprietărite peste 900 000 de familii sărace, fotografiile evidenţiază atmosfera acelei perioade tulburi din istoria României şi a Alba Iuliei, în care, pentru a câştiga sprijinul ţărănimii în favoarea noul regim, guvernul Groza a realizat împroprietăriri pentru a potoli „foamea de pământ”. S-a dovedit însă a fi un dar otrăvit al autorităţilor comuniste din acea vreme, întrucât, la doar patru ani distanţă, a fost declanşat procesul de colectivizare a agriculturii din România, fiind luat înapoi pământul dat în 1945, ba chiar şi cel primit în urma împroprietăririlor din 1921 şi 1864.

Vizita din septembrie 1946 a premierului Petru Groza în Alba Iulia a fost realizată cu puţin timp înaintea alegerilor falsificate din noiembrie, în care s-a aplicat principiul stalinist „nu contează cine şi cum votează, contează cine numără voturile”, şi a fost pregătită cu minuţiozitate de Comitetul Judeţean Alba al Blocului Partidelor Democratice, alianţă electorală controlată de comunişti, din care făcea parte şi Frontul Plugarilor. Întâmpinat la gară de un grup de ţărani şi muncitori, cu flori şi urale de bun venit, şeful guvernului a fost mai apoi aşteptat în centrul oraşului de o delegaţie din care nu lipseau prefectul judeţului Alba şi primarul oraşului Alba Iulia. Îmbinarea discursului democratic cu practica totalitară, elemente caracteristice primilor ani postbelici din România, prin care se promitea crearea unei lumi noi, fără inegalităţi, asupriri şi nedreptăţi, precum şi crearea unui om nou, eliberat de toate servituţile trecutului, s-a manifestat şi în discursul care a urmat, ţinut de Petru Groza la tribuna oficială. Într-una dintre fotografii, pentru a câştiga simpatia participanţilor la miting, la iniţiativa organizatorilor, premierul României apare la tribună încadrat de ţărani şi ţărance îmbrăcaţi în costume populare, alături de care poate fi remarcată şi o faţă bisericească, semn al acceptării noii ordini politice de către Biserica Ortodoxă Română. Era o perioadă în care chiar dacă Partidul Comunist Român deţinea puterea politică, acesta nu controla în totalitate societatea românească. Înmânarea actelor de împroprietărire în urma reformei agrare efectuate la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, surprinsă în imagini luate în 1947, făcea parte din strategia guvernului, de câştigare a sprijinului ţărănimii. „O, neştiutoare hire omenească”, ar fi putut exclama cronicarul Miron Costin. În 1949, la doar doi ani distanţă, autorităţile comuniste au declanşat procesul de colectivizare în România, în urma căruia, practic, proprietatea asupra pământului a revenit în întregime statului.

Desfiinţarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române, lichidarea pluripartidismului, reducerea proprietăţii private până la cote infime, începerea colectivizării în agricultură, crearea unui sistem detenţionar cu numeroase închisori şi lagăre de muncă, precum şi crearea Securităţii şi a Miliţiei, ca organe de stat represive – toate au fost înfăptuite din 1945 şi până în 1952, perioadă în care Petru Groza a fost prim-ministru al României. (S.A.)