deschide meniu

Galerie imagini (click pentru a mări)

Personalitățile locale și arheologia

Începuturile arheologiei în Alba Iulia se leagă de numele lui Adalbert Cserni (1842-1916), cel care a înfiinţat primul muzeu în localitate.
Activitatea sa, desfășurată cu un deosebit entuziasm, a fost cea a unui arheolog amator, întrucât profesia sa de bază s-a situat în domeniul ştiinţelor naturii. Un apropiat al său, încă de la o vârstă fragedă, a fost Alexandru Borza (1887-1971), eminent naturalist, apreciat la nivel mondial. Cei doi au împărtăşit aceleaşi pasiuni: ştiinţele naturii şi arheologia.

De Adalbert Cserni (1842-1916) se leagă începuturile arheologiei moderne la Alba Iulia, fiind văzut de unii ca primul arheolog adevărat al Transilvaniei.
Originar dintr-o familie de cehi şi stabilit la Alba Iulia ca profesor, Cserni şi-a urmat studiile universitare în domeniul ştiinţelor naturale, pe care le-a încheiat în Cluj cu un doctorat, la vârsta de 40 de ani.

Apropierea de arheologie a venit mai târziu, în cea de-a doua parte a vieţii sale. Motivul întâlnirii cu trecutul istoric al urbei adoptive nu este greu de intuit. Ruinele celor două oraşe romane, prezente peste tot, atrăgeau atenţia la fiecare pas. Cu sensibilitatea şi atenţia celui obişnuit să studieze flora, Cserni îi mărturisea mai târziu naturalistului Alexandru Borza ce l-a determinat să îndrăgească arheologia: „Am văzut - spunea Cserni -, că plantele rămân aceleaşi şi animalele nu pier din jurul Alba Iuliei, căci se îngrijeşte maica natură de perpetuarea lor; în schimb antichităţile din Apulum, odată scoase la lumina zilei, se prăpădesc irevocabil şi pentru totdeauna; salvarea lor este o datorie ştiinţifică mai imperioasă şi mai grabnică. Pentru aceea m-am făcut arheolog”. Un legământ pe care l-a onorat cu cel mai înalt simț al datoriei până la sfârşitul vieţii.

Decisivă în alegerea sa a fost şi înfiinţarea Societăţii de istorie, arheologie şi ştiinţe naturale din judeţul Alba, în anul 1887, care îl va însărcina pe Cserni să înfiinţeze primul muzeu în Alba Iulia. În cele trei decenii dedicate arheologiei, el va întreprinde primele săpături sistematice în vechiul Apulum, aducând la lumină vestigii extrem de importante în cunoaşterea istoriei romane. Pe lângă propriile publicaţii, valorificarea muncii sale s-a reflectat în muzeul pe care l-a înfiinţat, şi de care era atâta de mândru. Stabilit o bună vreme într-o clădire din cartierul Maieri, interiorul său a fost amenajat după stilul roman, cu pereţii pictaţi în roşu pompeian, şi cuprindea de la cele mai mici artefacte la monumente sculpturale romane. Aici îşi petrecea toate după amiezile libere profesorul Cserni. Ajuns curând colaborator al celebrului specialist Th. Mommsen, Cserni „a pornit în viaţă ca diletant, ca să termine ca savant consumat, ca istoriograful clasic al adevăratei capitale dacice: Apulum”.

Pe când făcea săpături prin grădinile garnizoanei din Alba Iulia, un copil îi urmărea cu mare interes activitatea. Cserni l-a luat alături şi chiar i-a acceptat adeseori ajutorul în muzeu. Copilul de atunci era Alexandru Borza (1887-1971), un om de o mare complexitate ştiinţifică, viitor academician român. Aşa cum rememora amuzat mai târziu Borza, „micul copil ce eram, serveam ca măsură a înălţimii zidurilor” romane, dovada fiind imortalizată într-un clişeu fotografic al lui Cserni păstrat până azi.

Alexandru Borza, albaiulian şi el prin natura destinului, a fost iniţiatorul unor proiecte de mare anvergură: întemeietor al geobotanicii în România, fondator al Grădinii Botanice din Cluj şi al Parcului Naţional Retezat, membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România şi membru al unor societăţi de profil din Franţa, Elveţia, Finlanda şi Germania. A urmat şi studii teologice, fiind preot şi protopop onorific greco-catolic al Clujului. S-a remarcat în profesia sa de bază, cea de naturalist, ca savant a cărui activitate a primit încă din primii ani recunoaşterea internaţională.

Legăturile lui Alexandru Borza cu Adalbert Cserni au fost multiple şi de lungă durată. Pe ambii îi legau aceleaşi pasiuni: ştiinţele naturii şi arheologia, ultima născută „între ruinele dezgropate ale băilor publice, ale templelor şi străzilor din Apulum”. În acest cadru romantic s-a născut atracția tânărului elev Borza pentru istorie şi arheologie; atracție pe care o vom regăsi mai târziu în articolele sau în broşurile publicate, îndeosebi privitoare la epoca romană. Meritul indirect al lui Borza în susținerea arheologiei albaiuliene a fost poate cel mai important. În urma unei conferinţe despre personalitatea lui A. Cserni, ţinută în cadrul Congresului de Numismatică şi Arheologie din Cluj, în anul 1936, în care renumitul naturalist atrăgea atenţia asupra lipsei de prea mult timp a unui arheolog la Alba Iulia, Constantin Daicoviciu l-a numit pe Ion Berciu responsabil cu reorganizarea muzeului din acest oraș. Momentul marchează începutul istoriei moderne a instituţiei.

Ca doi atlanţi, ambii din pasiune, Cserni şi Borza şi-au asumat susţinerea primul edificiu arheologic de la Apulum. Ei au strâns și au cercetat cu grijă bogăţiile patrimoniului arheologic al oraşului, cu migala şi satisfacţia celui care prinde pentru posteritate o floare rară între paginile unui ierbar. (C.I.P.)