deschide meniu

Galerie imagini (click pentru a mări)

Lumea Nouă / Neue Welt / Ujvilág

Asemeni oraşelor importante din Imperiul Habsburgic, şi Alba Iulia (Carlsburg/Gyulafehérvár/Bălgrad) a avut, la câţiva kilometri de centrul urban, un spaţiu special amenajat pentru petrecerea timpului liber. Într-un peisaj extrem de generos, locuitorii oraşului se puteau bucura de lacuri frumoase şi de pădurea bogată din apropiere.

Aflat în perioada medievală în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, situaţia juridică a cartierului Lumea Nouă/Neue Welt/Ujvilág a fost reconfirmată de habsburgi, în secolul al XVIII-lea. Astfel, la aproximativ doi kilometri, în partea de nord a Cetăţii Alba Carolina, în prima ridicare topografică militară făcută Transilvaniei (1769-1773), în vremea lui Iosif al II-lea - Josephinische Landesaufnahme - locul apare sub denumirea Mayer Hoff.

Ulterior, în a doua şi în a treia ridicare topografică militară austriacă (1806-1869; 1869-1887) se afla o proprietate bine delimitată, îngrădită, sub denumirea de Neue Welt (Lumea Nouă/ Ujvilág), poziţionată chiar în mijlocul perimetrului proprietăţii episcopale, delimitată la nord de Curtea de Sus a Episcopului/Obere Bischofs M[ayer], iar la sud de Curtea de Jos a Episcopului/Untere Bischofs M[ayer]. Locul era amenajat pentru a servi, cel mai probabil, ca reşedinţă de vară a episcopului catolic de Alba Iulia. În vecinătatea acestui spaţiu, înspre Bărăbanţ, pe locul vechiului curs al râului Ampoi, sistematizat de habsburgi, se afla o zonă denumită Prater (din latinul pratum = păşune). Era păşunea mlăştinoasă tradiţională a oraşului, ce servea drept teren de vânătoare (iepuri, fazani, căprioare) şi pădure de recreere pentru aristocraţia vremii. În apropiere, pe domeniul episcopal, s-a construit ulterior o terasă şi s-a amenajat un parc.

Aşa se explică faptul că în perioada Marelui Război, în septembrie 1915, la solicitarea Ministerului de Interne din Ungaria, care avea nevoie de un spaţiu potrivit destinat refacerii bolnavilor de tuberculoză, primarul oraşului Alba Iulia, dr. Miklós Roska, a obţinut acordul episcopului catolic Gustav Majláth, ca în schimbul unei chirii, în acest perimetru să fie amenajat un sanatoriu. Cu condiţia păstrării dreptului de supraveghere asupra locaţiei, episcopul consimţea cedarea spaţiului în scopul refacerii soldaţilor invalizi şi a celor bolnavi de tuberculoză.

În perioada interbelică, aşa cum ne-o arată fotografiile din colecţia Bach făcute la Lumea Nouă, spaţiul avea o funcție recreativă. În 1937, era un loc frumos amenajat, destinat petrecerii timpului liber. Profitând de peisajul liniştit dat de cele trei lacuri, a căror adâncime ajungea până la 4 metri, locuitorii oraşului se bucurau de parcul îngrijit de Societatea Vânătorilor, cu copaci seculari, de grădina de vară cu terasă, unde cântau lăutari, de heleşteul pentru peşti şi debarcaderul pentru bărci. Era un spaţiu de loisir, destinat promenadei, inclusiv cu barca pe lac şi un loc potrivit pentru luarea mesei în aer liber.

În 1941, deşi era o zonă mlăştinoasă, proprietatea oferea localnicilor (militari, preoţi şi civili) posibilităţi multiple de petrecere a timpului liber. Ei se puteau bucura, într-un peisaj liniştit, de o punte care ducea în mijlocul lacului mare, dar şi de un pavilion, cu două corpuri de clădiri şi două anexe. În partea de sud a proprietăţii de la Lumea Nouă exista un teren de tenis, o păstrăvărie şi o făzănărie.

Din păcate, odată cu perioada comunistă, locul a căzut în uitare şi s-a degradat. În 1963, la solicitarea Primăriei, Episcopia Romano-Catolică a decis mutarea propriei gospodării agricole din oraş (de pe str. C-tin Dobrogeanu Gherea) în locul Lumea Nouă/Ujvilág. În jurul fermei, care funcţiona deja în mai 1964, a fost construit un grajd. Din 1965 aici s-a mutat gospodăria agricolă şi ferma de animale a Episcopiei Romano-Catolice, care funcţionează şi astăzi. (L.S.)