deschide meniu

Galerie imagini (click pentru a mări)

Strada Gabriel Bethlen

Cu numeroase denumiri, strada Saşilor până în 1714, strada Generalului în 1850 sau strada Bátthyani la 1900, în 1918 strada Andrei Şaguna, apoi Nicu Filipescu, redenumită azi Gabriel Bethlen, este una dintre cele mai vechi străzi ale Cetăţii Vauban Alba Carolina, fiind flancată de importante instituţii culturale şi emblematice clădiri istorice ale urbei. Ea sintetizează atmosfera oraşului de odinioară. A fost o arteră animată, împărţită deopotrivă de catolici şi calvini, de elevii seminarului sau de studenţii şi profesorii Institutului Catolic, precum şi de soldaţii sau de aristocraţii riverani din familiile Bethlen, Apor sau Steinville.

Dacă Alba Iulia a fost denumită în secolul al XVII-lea oraşul palatelor şi al bisericilor, această stradă păstrează parfumul şi farmecul de altădată al locului. În colţul străzii, venind dinspre Postgasse (strada Poștei), în clădirea unei biserici trinitariene ridicate în anul 1719, episcopul romano-catolic Ignác Batthyány a înfiinţat, în anul 1798, o fundaţie. Aceast aşezământ cultural includea o societate ştiinţifică, un institut dotat cu primul observator astronomic din Transilvania, vechea tipografie a iezuiţilor din Cluj, mai multe colecţii muzeale şi o bibliotecă (cu 18.000 volume). S-a construit atunci o adevărată instituţie enciclopedică, în acord cu spiritul Luminilor europene. Monumentul în stil baroc a suferit de-a lungul timpului diverse transformări. Clădirea a avut mai multe destinaţii. Din biserică, în anul 1786 a fost transformat în spital militar şi finalmente în bibliotecă. Edificiul, cu parter şi două etaje, are o scară elicoidală şi o Aula Magna, un amalgam de neoclasicism şi rococo, cu galerie şi sanctuar, amenajate în fosta navă centrală a bisericii. Renovarea clădirii Bibliotecii Bátthyaneum a fost făcută în vremea episcopului romano-catolic Gusztáv Károly Majláth (1864-1940). Aşa cum şi fotografiile lui Adalbert Cserni surprind, în anul 1912 s-a construit camera blindată (tezaurul), s-au efectuat reparaţii la clădire şi s-a renovat faţada bibliotecii. Tot atunci, episcopul Majláth a înfiinţat în clădire un muzeu de arheologie medievală şi de artă sacră. Din anul 1962, Biblioteca Batthyaneum este filiala Bibliotecii Naţionale a României şi găzduieşte comori inestimabile ale culturii occidentale şi transilvănene. Manuscrise anluminate (din secolele IX-X), incunabule, o variată colecţie de carte europeană (majoritar în limba latină, dar şi în alte limbi: maghiară, germană, franceză, spaniolă etc.) şi de carte veche românească stau alături de importanta arhivă a Conventului Cluj-Mănăştur şi a Capitlului din Alba Iulia (cu documente din secolele XIII-XIX).

Alături de Biblioteca Batthyaneum se află clădirea Seminarului Teologic Romano-Catolic. Şcoală înfiinţată în 1753, amplasarea instituţiei de învăţământ a variat până în anul 1792, când episcopul Batthyány (1780-1792) a reuşit să transfere seminarul în claustrul vechii mănăstiri trinitariane, care, datorită acţiunilor reformatoare ale împăratului Iosif al II-lea (din 1786), a avut până atunci caracter militar. Spaţiul obţinut de episcop a fost împărţit în două, fosta biserică trinitariană ajungând să adăpostească după modificări actuala Bibliotecă Batthyaneum şi observatorul astronomic, iar edificiul mănăstirii a fost destinat seminarului. În clădirea Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, cunoscut sub numele de Seminarium Incarnatae Sapientiae (S.I.S.) a funcţionat de atunci şi până astăzi şcoala şi biblioteca instituţiei de învăţământ. Beneficiarii investiţiei au fost studenţii din Alba Carolina, cărora le-au fost oferite două aşezăminte cărturăreşti: aceea care va purta numele de Biblioteca Batthyaneum şi biblioteca seminarului Incarnata Sapientia, care adăpostea cărţi pentru uzul comun al studenţilor. Edificiul seminarului a fost renovat succesiv, în timpul episcopilor Mihály Fogarassy (1800-1882) şi Márton Áron (1896-1980). Clădirea a fost supraînălţată, completată cu un coridor, precum şi cu aripa sudică, lipită de Casa Bethlen. Dacă seminarul şi institutul catolic au funcţionat împreună cu Biblioteca Bátthyaneum, ele fiind legate prin biblioteca seminarului aflată la parterul clădirii acestuia, abia în deceniul şase al secolului trecut cele două sedii au fost despărţite.

Cea mai veche clădire a frontului stradal este ceea ce numim astăzi Palatul Apor. El se ridică peste o latură a castrului roman şi are la bază un nucleu care a aparţinut unei case medievale, de la care se mai păstrează câteva elemente de gotic târziu şi renaştere (din secolele XV-XVI). În veacul al XVII-lea, casa a fost cumpărată şi renovată de tezaurarul Transilvaniei, Ştefan Apor de Turia (1638-1704). După instalarea trupelor austriece în cetate însă, clădirea a fost aleasă pentru a deveni reşedinţa comandantului trupelor imperiale. Amplele modificări operate atunci, conduse de generalul Ştefan Steinville, au adus edificiul aproape de caracteristicile unui palat. Schimbările au însemnat, în principal, înglobarea unei aripi (de est) a casei lui Nicolae Bethlen, aflată la vest de ea, o supraînălţare şi adăugiri semnificative pe latura sudică. Cu meşteri ce au lucrat şi la porţile cetăţii Vauban, în jurul anului 1720, fosta Casă Apor a câştigat în somptuozitate şi confort. I s-a construit o scară monumentală cu două rampe, flancată de două coridoare laterale, i s-au adăugat ferestre şi portaluri baroce, decoraţiuni în relief, coloane cu capiteluri. Pe faţada principală a clădirii a fost amplasată monograma împăratului Carol al IV-lea într-un blazon cu acvila bicefală, ţinut de lei. Transformarea barocă ne-a dat prima construcţie civilă în acest stil din Transilvania.

Astăzi clădirea găzduieşte Rectoratul Universităţii „1 Decembrie 1918”. (L.S.)